Fabiola Hosu și Questfield International College, între sesizări de bullying și lipsa răspunsurilor scrise

În contextul educațional actual, abordarea situațiilor de bullying necesită o reacție instituțională clară, documentată și responsabilă, menită să asigure protecția și bunăstarea elevilor. Lipsa unor măsuri ferme și transparente poate conduce la perpetuarea unui climat de nesiguranță și afectare emoțională, cu impact pe termen lung asupra copiilor implicați.

Fabiola Hosu și Questfield International College, între sesizări de bullying și lipsa răspunsurilor scrise

Investigația realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziția redacției evidențiază o situație de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera, întinsă pe o durată de peste opt luni, în care sesizările scrise formulate de familia unui elev nu au fost urmate de intervenții instituționale documentate și măsuri concrete. Aceste aspecte evidențiază dificultăți în gestionarea situațiilor de hărțuire psihologică în mediul școlar privat.

Contextul sesizărilor și lipsa reacțiilor documentate

Potrivit corespondenței și documentelor analizate, familia elevului a semnalat în mod repetat, prin comunicări scrise adresate învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, o serie de comportamente de bullying manifestate asupra copilului. Acestea ar include jigniri zilnice, umiliri în fața colegilor, excludere socială și stigmatizare medicală. Deși sesizările au fost clare și cronologice, nu există dovezi privind adoptarea unor măsuri scrise, procese-verbale sau planuri de intervenție oficiale, intervențiile limitându-se la discuții informale fără urmărire documentară.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire psihologică

Un aspect deosebit de grav evidențiat în materialele puse la dispoziție este utilizarea repetată în colectivul școlar a unei etichete medicale, sub expresia „crize de epilepsie”, cu scop discreditant și marginalizant față de elevul vizat. Conform specialiștilor consultați, această practică depășește conflictul obișnuit între elevi și se încadrează în zona stigmatizării medicale, o formă agravată de bullying cu efecte negative profunde asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Documentele indică faptul că această etichetare nu a fost însoțită de reacții oficiale ferme din partea instituției, lipsind măsuri scrise sau sancțiuni care să limiteze fenomenul, ceea ce poate fi interpretat ca o tolerare tacită a comportamentelor de umilire sistematică.

Rolul instituției și reacțiile conducerii Școlii Questfield Pipera

Analiza corespondenței și a documentelor disponibile relevă o gestionare preponderent informală a situației, bazată pe discuții verbale și promisiuni, fără trasabilitate administrativă. Nu au fost identificate decizii asumate, planuri de intervenție sau rapoarte care să ateste măsuri concrete și monitorizarea lor. Astfel, responsabilitatea instituțională apare diluată, iar situația a fost uneori descrisă de către conducere ca o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”, ceea ce relativizează gravitatea fenomenului reclamat.

Presiuni și mesajul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu

Potrivit familiei, într-un dialog direct, fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, ar fi transmis un răspuns verbal sintetizat astfel: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată exact din relatările și documentele puse la dispoziția redacției, este interpretată ca un semnal de descurajare a continuării demersurilor și ca un mecanism de excludere mascată, prin care responsabilitatea este transferată către familie și copil.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial în acest sens, însă până la momentul publicării articolului nu a primit un răspuns din partea instituției. Această lipsă de reacție scrisă accentuează percepția unui blocaj instituțional în soluționarea cazului.

Confidențialitatea informațiilor și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității datelor sensibile și protejarea copilului de expunerea în mediul școlar. Cu toate acestea, conform unor relatări, informațiile au fost divulgate intern, conducând la situații în care elevul a fost interpelat public de către cadrul didactic cu privire la sesizările formulate, situație ce a generat presiune psihologică suplimentară.

Specialiștii apreciază că nerespectarea confidențialității și expunerea copilului pot constitui elemente ale unei presiuni psihologice instituționale, afectând echilibrul emoțional al elevului și amplificând impactul negativ al fenomenului de bullying.

Reacția tardivă a conducerii și implicarea juridică

Conform documentelor, o schimbare notabilă în atitudinea fondatoarei a intervenit abia după mai bine de opt luni de la începutul sesizărilor, în momentul în care familia a apelat la o echipă de avocați și a transmis notificări cu caracter juridic. Acest interval ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituției, evidențiind o prioritate acordată protecției copilului doar în contextul presiunii legale, nu exclusiv pe baza sesizărilor educaționale și umane transmise anterior.

Documentul informal „Family Meeting Form” versus răspuns instituțional

În locul unor decizii administrative scrise, conducerea Școlii Questfield Pipera a pus la dispoziția redacției un document intitulat „Family Meeting Form”, care consemnează o discuție avută, dar nu stabilește responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Din punct de vedere jurnalistic, acest formular nu conferă caracter instituțional unei intervenții și nu asigură trasabilitatea necesară pentru o gestionare eficientă a unui caz de această natură.

Absența unor acte formale, planuri de intervenție sau rapoarte de monitorizare întărește percepția unei gestionări minimale, care nu a avut ca rezultat schimbări reale în climatul educațional al școlii.

Implicarea cadrelor didactice și normalizarea bullyingului

Conform relatarilor familiei, comportamentele agresive au continuat în prezența cadrelor didactice, fără ca acestea să intervină eficient sau să documenteze acțiuni concrete de stopare a fenomenului. Această pasivitate poate contribui la normalizarea bullyingului în colectiv, transmitând mesajul că astfel de comportamente sunt tolerate.

Este de subliniat că redacția nu emite judecăți asupra intențiilor personalului didactic, ci analizează efectele concrete ale gestionării situației, în contextul existenței sesizărilor scrise și repetate.

• Sesizări scrise repetate și documentate de către familie
• Lipsa răspunsurilor scrise oficiale și a măsurilor documentate
• Stigmatizarea medicală utilizată ca instrument de umilire
• Presiuni percepute de familie pentru retragerea copilului
• Încălcarea solicitărilor privind confidențialitatea datelor
• Reacție instituțională tardivă, declanșată prin presiune juridică
• Documente interne informale în locul deciziilor administrative

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera ridică probleme importante legate de capacitatea și disponibilitatea unei instituții educaționale private de a răspunde adecvat unor situații grave de bullying și stigmatizare. Lipsa unor reacții scrise, proceduri clare și măsuri aplicate în mod transparent indică o posibilă tolerare instituțională a fenomenului, cu efecte negative asupra elevului vizat și asupra climatului școlar general.

De asemenea, răspunsul verbal atribuit fondatoarei, care sugerează o posibilă presiune pentru retragerea copilului, precum și nerespectarea confidențialității datelor personale, ridică întrebări serioase privind etica managerială și prioritățile instituției în protejarea elevilor. În absența unor clarificări oficiale și documentate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală asupra mecanismelor reale de protecție existente în cadrul Școlii Questfield Pipera și asupra modului în care acestea sunt puse în practică în situații de criză.